Care sparanghel (alb, verde sau violet) este mai sănătos? Vă arătăm cum diferă soiurile de sparanghel ca ingrediente și nutrienți.
În general, toate soiurile de sparanghel sunt bogate în minerale (potasiu, calciu, fier și fosfor) și sărace în calorii, lucru deosebit de apreciat de susținătorii mișcării low-carb. În plus, consumul de sparanghel promovează activitatea rinichilor, care se remarcă prin efectul său diuretic. Acest lucru se datorează în principal conținutului ridicat de azot.
Totuși, diferitele tipuri de sparanghel diferă în ceea ce privește conținutul de vitamine și substanțe vegetale secundare. În cele ce urmează, am stabilit diferențele dintre sparanghelul alb, verde și violet.
Bleichspargel: Sparanghelul alb (cunoscut și sub numele de sparanghel albit), care este atât de popular în Germania, crește sub pământ. Digurile înălțate asigură că tulpinile nu văd lumina zilei și nu se decolorează până la recoltare. În general, toate tipurile de sparanghel pot fi cultivate ca sparanghel alb. Pentru cultivarea comercială, totuși, au fost crescute soiuri speciale și cu randament foarte ridicat pentru producția exclusivă de sparanghel alb. Pentru că aceste soiuri nu formează prin razele soarelui clorofila verde a plantei, ci și antocianina, care oferă un gust destul de neintenționat
.
Sparaanghel verde: Aici sulițele se recoltează numai după ce au atins o înălțime de 10-20 cm deasupra solului. Soiurile cu conținut scăzut de antociani, care au un gust plăcut blând, sunt deosebit de potrivite ca sparanghelul verde. Cei care nu se tem de gustul mai intens vor fi răsplătiți de efectul de promovare a sănătății al antocianilor. Fata de sparanghelul alb, verdele are avantajul ca este bogat in vitamine (C, beta-caroten, E, K). Astfel, sparanghelul verde este în general considerat mai sănătos decât reprezentantul său alb.
Sparaanghel violet: Acesta este un tip special de sparanghel care a fost găsit inițial în principal în Italia. La fel ca și cel mai cunoscut sparanghel verde, sparanghelul violet este cultivat deasupra solului. Lumina soarelui asigură formarea pigmenților de culoare violetă. Sparanghelul violet nu are doar gust bunintens (picant picant până la ușor nuci), dar antocianina sa colorantă este și un antioxidant valoros care acționează ca un captator de radicali în corpul uman. Pe lângă aceste substanțe vegetale secundare, reprezentantul sparanghelului violet conține și toate mineralele și vitaminele care se găsesc și în sparanghelul verde.
Concluzie: sparanghelul mov are cele mai valoroase ingrediente
Sparanghelul mov este considerat cel mai sănătos reprezentant al tuturor soiurilor de sparanghel, mai ales că poate fi consumat și crud. Similar cu sparanghelul violet, sparanghelul verde are un conținut semnificativ mai mare de vitamine. Prin urmare, sparanghelul verde și violet trebuie gătit doar atâta timp cât este absolut necesar. Expunerea excesivă la căldură distruge multe dintre vitaminele valoroase, motiv pentru care ar trebui să acordați întotdeauna atenție gătirii corecte. Dacă doriți să pregătiți sparanghelul cât mai ușor posibil, gătitul la abur este calea de urmat. Spre deosebire de fierbere în apă, aburul nu scurge niciun ingredient din sparanghel.
Deși sparanghelul verde și violet au mai multe vitamine, sparanghelul alb este și o legumă minunată de primăvară, destul de sănătoasă. Multe minerale sunt, de asemenea, conținute în sparanghelul alb. De asemenea, are un conținut extrem de scăzut de calorii și promovează activitatea rinichilor.